Proiectului româno-britanic de cercetare pluridisciplinară a locuirii neo-eneolitice de pe valea Teleormanului (Southern Romania Archaeological Project – SRAP)
Proiectul s-a derulat în perioada 1998-2005 şi a fost coordonat de către dr. Radian R. Andreescu, cercetător la Muzeul Naţional de Istorie a României şi prof. Douglass W. Bailey, şeful Departamentului de arheologie al Şcolii de Istorie şi Arheologie a Universităţii din Cardiff. Proiectul a fost finanţat de către Academia Britanică, Universitatea din Cardiff şi Societatea Anticarilor Londonezi din partea britanică, respectiv Ministerul Culturii şi Cultelor şi Consiliul Judeţean Teleorman din partea română.
Proiectul a angrenat o serie de colaboratori din Marea Britanie (Universităţile din Aberystwyth, Bristol, Nottingham, Oxford, Reading, Saint Andrew, University College Londra), Olanda (Universitatea Leiden, TACB Amsterdam) şi SUA (Universitatea Stanford).
Obiectivul general declarat al proiectului a vizat lărgirea cunoştinţelor despre aşezările şi mediul natural din epoca neo-eneolitică, din zona Teleormanului. Aceasta s-a făcut prin urmărirea unor obiective specifice printre care: înţelegerea legăturilor dintre evoluţia mediului natural şi cea a mediului antropic (aşezări, ocupaţii, surse de materii prime), înţelegerea modelelor de ocupare şi de adaptare la mediul înconjurător în neo-eneolitic, reconstituirea istoriei naturale a râului Teleorman cu interes particular pentru legăturile dintre schimbările mediului natural şi activităţile umane, redefinirea termenului de „aşezare” pentru epoca neo-eneolitică cu o atenţie specială pentru definirea mediului fizic, social, politic şi a graniţelor locuirilor.
Zonele alese pentru desfăşurarea diferitelor tipuri de investigaţii au fost valea Teleormanului, între localităţile Lăceni, Măgura şi Vităneşti şi valea râului Vedea, la Alexandria. Au fost vizate locuiri ce aparţin întregii secvenţe neolitice şi eneolitice: Starčevo-Criş, Dudeşti, Vădastra, la Măgura „Buduiasca”, Boian la Lăceni „Cioroaica” şi Măgura „Clăniţa”, precum şi Gumelniţa pe tell-urile de la Lăceni, Măgura „Bran” şi Alexandria „Gorgan”.
Elementele de noutate aduse de SRAP au fost date, în primul rând, de modul în care s-a încercat reconstituirea paleomediului şi interpretarea relaţiilor dintre om şi mediul natural atât prin prisma descoperirilor arheologice făcute, dar mai ales prin studii interdisciplinare precum cele legate de geomorfologie şi arheologia aluvială ce au vizat istoria naturală a râului Teleorman. Finanţările punctuale obţinute de la Academia Britanică au permis efectuarea unor datări 14C, termoluminiscenţă, studii de micromorfologie şi sedimentologie, analize izotopice asupra oaselor umane, analize asupra reziduurilor de pe fragmentele ceramice. De asemenea, o serie de alte analize au vizat domenii precum arheozoologia, paleobotanica, palinologia, tehnologia fabricării ceramicii.
Existenţa unor numeroase resurse umane, mai ales din partea britanică, au permis, de exemplu, o cercetare exhaustivă de teren pe valea Teleormanului în zona „Cioroaica”, echivalentă cu o suprafaţă de peste 80 ha, cu rezultate notabile în ceea ce priveşte identificarea şi distribuţia în teren a locuirilor preistorice.
Proiectul a avut şi un pronunţat caracter pedagogic iar o serie de lucrări de licenţă, masterat sau doctorat, susţinute atât în Marea Britanie cât şi în România, au făcut referire mai mult sau mai puţin directă la rezultate şi abordări teoretice legate de valea Teleormanului.