Proiectul privind cercetarea interacţiunilor om – fluviu în preistorie (cca. 9000-5000 cal BC) la Dunărea de Jos

Proiectului pentru cercetarea interacţiunilor om – fluviu în preistorie (cca. 9000-5000 cal. BC) la Dunărea de Jos a fost derulat de Muzeul Judeţean Teleorman, Şcoala de Istorie, Arheologie şi Religie a Universităţii din Cardiff şi Şcoala de Geografie a Universităţii din Lincoln, între 2017-2019, fiind un proiect-pilot care va pune bazele unui potenţial viitor proiect de cercetare extins.

Construit pe principiile unui proiect de cercetare derulat anterior (Southern Romania Archaeological Project – SRAP), prezentul proiect are la bază un program multidisciplinar ce cuprinde: cercetări sistematice, prospecţiuni geologice, analiza solului, cartare, realizarea de suporturi GIS, colectare de artefacte, efectuarea de carotaje şi de sondaje test.

Zona de studiu propusă este lunca Dunării între oraşele Turnu Măgurele (România)/ Nicopol (Bulgaria) în vest şi Zimnicea (România)/ Sviştov (Bulgaria) în est. Acesta este unul dintre cele mai mari bazine aluviale ale Dunării de Jos, cu o suprafaţă de peste 48 ha. Proiectul-pilot s-a concentrat pe zona malul românesc, în jurul satului Poiana, numit în trecut Flămânda.

Cercetările efectuate în anul 2011 pentru întocmirea unui studiu arheologic aferent P.U.G.-ului comunei Ciuperceni au condus la identificarea a 26 de situri cu urme de locuire din mai multe epoci: paleolitic, posibil mezolitic, neolitic timpuriu, dezvoltat şi eneolitic, epoca bronzului, Hallstatt, La Tène, epoca romană şi medievală. Descoperirile preistorice din aceste situri precum şi prezenţa unor vestigii din paleoliticul superior la Ciuperceni, au oferit punctul de plecare pentru proiect.

Confirmarea unor vestigii mezolitice în jurul satului Poiana va constitui un pas înainte în înţelegerea interacţiunilor om-fluviu în valea Dunării inferioare şi mai larg în Europa preistorică în Holocenul timpuriu. Viitoarele datări geomorfologice, sedimentologice şi radiometrice ale depozitelor din paleocanale vor permite, pentru prima dată în regiunea inferioară a văii Dunării, înţelegerea interacţiunii directe între dinamica fluviului şi tranziţia mezolitic-neolitic în raport cu schimbările climatice în medii locale reprezentate de luncă şi zonele inundabile.