Liturghier (1813)
Liturghierul (gr. leitourgikon sau leitourgiarion; sl. slujebnik) este o carte liturgică folosită de preot și diacon, care cuprinde rânduielile celor trei Sfinte Liturghii și rânduielile obișnuite ale Vecerniei și Utreniei.
Prima tipăritură din Țările Române a fost Liturghierul lui Macarie, tipărit în 1508 la Mănăstirea Dealu, din inițiativa voievodului Radu cel Mare. Deși în limba slavonă, el este important și semnificativ nu numai ca prima tipăritură de la noi, dar mai ales ca prima carte bisericească tipărită pentru cerințele cultului. Liturghierul lui Coresi de la 1570, va fi primul Liturghier în limba română, prima carte de strictă necesitate pentru slujbă. Acesta împlinea și o altă necesitate pur națională, aceea de a da poporului român slujba religioasă oficiată pe limba lui, pentru ca toți s-o înțeleagă, să pătrundă astfel, conștient, frumusețea și înțelepciunea învățăturii lui Hristos.
Liturghierul expusa fost tipărit la Râmnic, în anul 1813, la iniţiativa şi cu toată cheltuiala episcopului Galaction al Râmnicului, cu binecuvântarea mitropolitului Nectarie al Țării Românești, în zile domnitorului Ioan Gheorghe Caragea. Are dimensiunile de 21,3 x 16 x 3,5 cm și cuprinde 206 file. Este tipărit în limba română cu caractere chirilice, la imprimare utilizându-se cerneală roşie pentru titluri, iniţialele ornate și tipic, iar pentru text, antete şi xilogravuri cerneală neagră.
Din păcate coperta originală nu s-a păstrat, dar este bine cunoscut faptul că această ediție din 1813 a Liturghierului de Râmnic, influenţată de arta barocă, aducea ca noutate gravura în aramă a coperţilor.
Liturghierul expus a intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean Teleorman în anul 1976, fiind cumpărat de la St. Marica din Roşiorii de Vede.