Județul Teleorman pe hărți istorice
„Județul Teleorman pe hărți istorice”, este titlul miniexpoziției cu reproduceri cartografice organizată cu ocazia „Zilei Județului Teleorman”. Sunt prezentate reproduceri ale diferitelor documente cartografice ale Țării Românești, Principatelor Unite și mai apoi ale României, cu o privire specială asupra spațiului teleormănean.
Dacă prima atestare documentară a județului Teleorman datează de la 14 mai 1441, atunci când voievodul Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, întărea Mănăstirii Glavacioc o ocină pe Neajlov și altele în Butești și „la Teliorman, Mirceștii”, prima atestare cartografică pe care apare numele Teleorman o întâlnim peste mai bine de două secole și jumătate, la anul 1700, pe „Harta stolnicului Constantin Cantacuzino”.
Cunoscută sub numele „Index geographicus celsissimi principatus Wallachiae”, harta a fost întocmită în perioada martie 1694 – decembrie 1699 și tipărită în limba greacă la Padova (Italia) în anul 1700, fiind dedicată domnitorului Constantin Brâncoveanu. Harta stolnicului Constantin Cantacuzino este prima întocmită de un român și reprezintă un neprețuit tezaur de informații de la sfârșitul secolului al XVII-lea pentru geografie, istorie, hidrologie, demografie etc. Sunt prezentate și două copii ale hărții, prima realizată de austrieci în 1707, a doua de către Anton Maria Del Chiaro, fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, apărută în 1718.
O altă mărturie cartografică a zonei este reprezentată harta realizată de ofițerul de stat major Friedrich Specht, realizarea ei fiind prilejuită de ocuparea Țării Românești de către armata austriacă în timpul Războiului din 1787-1792. Aceasta este prima realizare cartografică la nivel provincial care a beneficiat de topografii unei armate moderne.
Maiorul Dimitrie Papazoglu a început realizarea unui „Atlasul geografic și statistic al României” în anul 1863, plecând de la ideea că toate cancelariile autorităților urbane și rurale, toate școlile orașelor și comunelor, toate detașamentele militare să aibă harta țării, nu numai pe cea generală (pe care o publicase în anul 1859) dar și pe cea a districtului în care se aflau. Două foi de hartă, Teleormanul și Vlașca, acoperă teritoriul actual al județului Teleorman.
În 1864 a fost realizată o hartă detaliată a Țării Românești, „Charta României Meridionale”, numită, după autorul ei, și „Harta lui Szathmári”. A fost prima hartă topografică – într-o anumită măsură – proprie, în urma acestei ridicări formându-se Institutul Topografic Român.
Ultimele copii ale unor foi de hartă sunt reprezentate de „Planurile Directoare de Tragere ale Armatei Române”, primul produs cartografic care se referă la întreg teritoriul României, într-un singur sistem de proiecție și cu legendă unitară.
Expoziția va putea fi vizitată până la data de 16 iunie 2024.