Colectivizare în Teleorman (1949-1962). Rezistenţă şi acceptare forţată.
Proiectul Colectivizare în Teleorman (1949-1962). Rezistenţă şi acceptare forţată derulat de Muzeul Judeţean Teleorman a fost unul dintre cele patru proiecte derulate de muzee, iniţiate şi finanţate printr-un grant oferit de guvernul american prin Centrul Cultural American al Ambasadei Statelor Unite ale Americii din România în vara anului 2002. S-a dorit promovarea unui nou concept de formare şi educare a publicului muzeal prin redescoperirea trecutului recent şi sublinierea diverselor forme de manifestare ale totalitarismului comunist.
Proiectul, derulat pe parcursul a doi ani (2003-2004), a urmărit procesul colectivizării la scară regională, cu raportări evidente la contextul naţional.
Fenomenul colectivizării din Teleorman a fost analizat prin studiile de caz, fiind abordate şase localităţi, fiecare cu specificul ei: Slobozia-Mândra, cu prima gospodărie agricolă colectivă înfiinţată în judeţ, Siliştea şi Ciuperceni, pentru amploarea revoltelor din anul 1950 îndreptate împotriva colectivizării, Siliştea-Gumeşti, locul de naştere al „Moromeţilor”, arhetipul livresc al ţăranului din Muntenia, Dobroteşti, satul cel mai bogat economic şi Găuriciu (actual Izvoarele), sat populat majoritar de etnici bulgari.
Documentarea a fost făcută atât asupra materialului documentar oficial (documentele PCR, presa vremii) sau a celui aflat în arhivele Institutului Român de Istorie Recentă sau ale Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, cât şi prin obţinerea unor mărturii ale supravieţuitorilor colectivizării sau ale urmaşilor lor, ale unor reprezentanţi ai fostului regim comunist.
Valorificarea rezultatelor proiectului s-a făcut pe două direcţii, una expoziţională şi cealaltă publicistică.