ARICIUL DE LA TRIVALEA-MOȘTENI
Statueta zoomorfă din lut ce reprezintă un arici provine de pe tell-ul aparținând culturii Gumelnița de la Blidaru, comuna Trivalea-Moșteni (județul Teleorman). A fost donat Muzeului Județean Teleorman de către domnul Valerică Sotirescu în anul 2020.
Are următoarele dimensiuni: lungime = 9 cm, lățime = 6,2 cm și înălțime = 4,1 cm. A fost lucrat dintr-un lut fin, având ca degresant nisip fin. Are o culoare maroniu-gălbuie cu porțiuni cenușii și negre. A fost ars oxidant, incomplet. Forma generală este oval aplatizată. Cele două picioare din față sunt conice, iar cele din spate lipsesc, posibil din vechime. Capul, triunghiular, bine individualizat, are gura marcată printr-o adâncitură, ochii printr-o perforație completă. Urechile sunt redate prin două mici proeminențe triunghiulare. Spatele este ușor arcuit, toată suprafața sa fiind acoperită de proeminențe conice trase din pastă, și care reprezintă țepii animalului. Coada are tot o formă conică, fiind amplasată în spate, ușor spre dreapta.
În comparație cu alte specii de animale, ariciul a făcut mai puțin obiectul reprezentărilor plastice zoomorfe din cultura Gumelnița. Se mai cunosc totuși câteva statuete de arici în arealul sud-dunărean al acestei culturii. În schimb, au fost descoperite vase zoomorfe sau chiar antropozoomorfe. Așa sunt vasele de la Vânătorii Mici (jud. Ilfov), Dobrotești (jud. Teleorman) sau capacul de la Vidra (jud. Ilfov).
Istoria comună a omului și ariciului, conform descoperirilor arheologice, datează de la sfârșitul paleoliticului. De atunci provin mandibulele de arici descoperite într-un mormânt din situl italian de la Arene Candide. Odată cu neoliticul, ariciul continuă să fie prezent în siturile funerare, așa cum este cazul în Polonia, dar și să fie consumat în unele așezări din nordul Mesopotamiei. Pe teritoriul României, oase de arici au fost depistate în așezările de la Ciulnița și Bucșani-Pod (culturile Boian și Gumelnița).
Din neolitic, ariciul începe să fie prezent atât în reprezentările plastice cât și în ceramica vremii. Din mileniul VII î. Hr. datează o statuetă de arici sculptat în piatră, în situl de la Tell Bouqras (Siria). În eneolitic, aricii sunt întâlniți în plastica și ceramica din zona Balcanilor și România. Antichitatea a cunoscut, uneori frecvent, imaginea ariciului în Egipt, Grecia, Roma, Mongolia sau China.
Simbolistica acestui animal este destul de complexă pentru a putea descifra cu exactitate semnificația lui în viața oamenilor din preistorie. Mai târziu, deși este chtonian și nocturn a fost perceput ca un erou solar. Marija Gimbutas îl lega de misterul feminin. Pentru buriați, ariciul este născocitorul focului și prietenul oamenilor. În miturile românești participă la urzirea lumii, pune ordine în succesiunea zilelor și este paznicul bogățiilor pământului prin accesul la așa-zisa iarbă a fiarelor.
