La Muzeul Judeţean Teleorman se va deschide miercuri, 29 septembrie 2010, ora 12.00, expoziţia “Marama teleormăneană”.

Expoziţia prezintă un număr de 31 marame cu o vechime datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până la jumătatea secolului XX. Maramele expuse provin din localităţi ale judeţului nostru (Crângu, Liţa, Răsmireşti, zona oraşului Turnu Măgurele, Necşeşti, Merişani, Siliştea, Voievoda, Ştorobăneasa, Băduleasa, Isalz, Ciolăneşti Val) şi fac parte din patrimoniul Muzeului Judeţean Teleorman.

Marama sau ştergarul de cap este piesa ce completa costumul femeiesc de sărbătoare. Ea se purta în zona etnografică Teleorman cu tulpanul cu colţişori ce avea rolul de a acoperi părul femeii căsătorite. Acoperământul capului completa costumul femeiesc compus din cămaşa cu poale, boscele perechi fixate cu bete iar în picioare ciorapi cu opinci. Învelitul capului era făcut în momentul căsătoriei de către naşa care schimba şi pieptănătura tinerei; după căsătorie femeia nu apărea niciodată în societate cu capul descoperit.

Maramele sunt piese textile lucrate din bumbac sau borangic, au o lungime de 2,50-3 m şi sunt de culoare albă sau gălbuie, culoarea naturală a borangicului. Maramele sunt decorate cu şabace dispuse în mai multe registre la ambele capete. Cele mai vechi au decorul compus din vărgi realizate din urzeală cu bumbac alb sau borangic. Femeile vârstnice purtau marame cu vărgi la capete numite „ştergare cu panglici”. Uneori între vărgi era lucrat ajur („undrele”). Cele mai noi sunt maramele cu alesături sau cu intercalări de găurele (”viermuşori”), decorul având formă de buchete sau motive geometrice presărate pe tot cuprinsul piesei. Uneori pentru a spori strălucirea decorului se introduc în ţesătură fire metalice.

Întregul aspect al gătelii capului depinde de modul în care se leagă ştergarul, ilustrat de fotografiile prezentate în expoziţie. Găteala capului cu tulpan şi ştergar dă costumului cu boscele perechi o eleganţă deosebită. Ştergarul din bumbac sau borangic cu alesături, dantela cu mărgele colorate a tulpanului formând o diademă, aminteşte portretele domniţelor reprezentate în vechile ctitorii româneşti.