Expoziţia îşi propune să reunească o serie de obiecte arheologice descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul judeţului nostru, cele mai vechi fiind atribuite paleoliticului superior, cu mai bine de 30000 de ani în urmă, iar cele mai recente din secolele XII-XIII ale erei creştine. Vizitatorii sunt invitaţi să facă o călătorie în timp prin intermediul exponatelor prezentate, dintre care unele, de mare valoare, fac parte din categoria tezaur a patrimoniului cultural naţional.

Teritoriul judeţului Teleorman a fost favorabil locuirilor umane încă din preistorie, iar cercetările arheologice care s-au desfăşurat chiar începând cu perioada romantică a arheologiei, mai precis din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, au dovedit pe deplin acest fapt. Neobositul cercetător şi arheolog amator, părintele Ioan Spiru afirma despre multitudinea de urme arheologice de aici, făcând o comparaţie cu una dintre cele mai mari civilizaţii antice, următoarele: „Dacă Egiptul este un dar al Nilului, Teleormanul arheologic este un dar al celor 16 cursuri de apă care-l străbat”.

O „Hartă a descoperirilor arheologice” sintetizează cele mai importante descoperiri arheologice, unităţile administrative de unde acestea provin şi epocile din care datează. Practic, într-un număr de 115 localităţi din judeţ au fost identificate peste 300 de situri arheologice, iar cercetările viitoare vor modifica, cu certitudine, această situaţie.

Ordonată în mod cronologic expoziţia prezintă: faună terţiară şi piese litice din paleoliticul superior, obiecte din epoca neo-eneolitică, obiecte din epoca bronzului şi prima epocă a fierului (Hallstatt), obiecte din epoca geto-dacă, importuri elenistice, obiecte din prima jumatate a mileniului I, obiecte din a doua jumătate a mileniului I şi începutul mileniului II.

Două dintre cele mai importante descoperiri arheologice din judeţ sunt prezentate în replici, originalele aflându-se la Muzeul Naţional de Istorie a României. Este vorba despre: „Carul solar”de la Bujoru şi despre „Tezaurului din mormântul princiar” de la Peretu.

Un segment aparte este acordat descoperirilor monetare, ilustrate prin tezaure monetare compuse din monede geto-dace, greco-macedonene şi romane.

O sinteză a „Istoricului cercetărilor arheologice din judeţul Teleorman” cuprinde patru mari perioade din cercetarea arheologică împărţite astfel: „Perioada de început a arheologiei”, „Perioada interbelică”, „Perioada comunistă”, „Perioada de după 1989”. Sunt enumerate săpăturile arheologice din judeţ, apartenenţa administrativ-teritorială a locurilor în care au fost efectuate, toponimul acestora, acolo unde s-a cunoscu, epocile abordate şi numele responsabililor de şantier. Se poate parcurge, citind acest istoric, drumul pe care arheologia teleormănenană l-a făcut de-a lungul a mai bine de 160 de ani, de la începuturile romantice, timide şi incerte la proiectele de cercetare din prezent. Datorită spaţiului avut la dispoziţie a fost imposibilă enumerarea tuturor cercetărilor arheologice efectuate de-a lungul timpului, mai ales a cercetărilor arheologice de suprafaţă (perieghezele), dar şi numele tuturor celor implicaţi în acestă muncă ce are ca scop final reconstituirea trecutului şi cunoaşterea propriei identităţi.

La Muzeul Judeţean Teleorman va fi vernisată joi, 14 ianuarie 2010, ora 12.00, expoziţia „Numitorul comun: moartea” organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Fundaţia Konrad Adenauer şi Muzeul Ţăranului Român, cu sprijinul Projects Abroad şi al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Expoziţia este realizată în urma desfăşurării a 10 acţiuni de deshumare a unor opozanţi ai regimului comunist, executaţi de Securitate în perioada 1948-1952.

Acţiunile de deshumare au fost realizate de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România în perioada 2007-2009, în urma solicitărilor venite din partea rudelor şi urmaşilor celor morţi. Cazurile prezentate în cadrul expoziţiei cuprind un număr de 17 persoane executate, de regulă prin împuşcare, acestea fiind descoperite şi apoi deshumate prin metode arheologice pe teritoriul localităţilor Hălmăsău, Nepos (jud. Bistriţa-Năsăud), Glodghileşti, Băieşti (jud. Hunedoara), Odoreu (jud. Satu Mare), Teregova (jud. Caraş-Severin), Muşca, Sălciua şi Câmpeni (jud. Alba), Sântejude Vale (jud. Cluj). În locaţiile amintite, cei ucişi au fost îngropaţi fie în gropi individuale (Glodghileşti, Satu Mare, Băieşti, Sălciua, Câmpeni, Sântejude Vale), fie în gropi comune, cu două victime (Hălmăsău / locaţia 2, Teregova), trei victime (Nepos) sau patru victime (Hălmăsău / locaţia 1).

Expoziţia cuprinde obiecte descoperite asupra celor împuşcaţi, fotografii (de familie, din arhiva fostei Securităţi, din timpul acţiunilor arheologice de deshumare), imagini video de la deshumări şi interviuri cu rude şi urmaşi sau cu anumite persoane care i-au cunoscut.

Expoziţia „Numitorul comun: moartea” va fi deschisă la Muzeul Judeţean Teleorman în perioada 14 – 29 ianuarie 2010.