Muzeul Judeţean Teleorman vă invită miercuri, 1 februarie 2012, ora 11.00 , la inaugurarea EXPONATULUI LUNII FEBRUARIE.

Pentru perioada 1- 29 februarie 2012, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator un obiect deosebit descoperit în anul 2011 în comuna Buzescu, în timpul săpăturii preventive desfăşurate cu ocazia construirii şoselei ocolitoare a oraşului Alexandria. Este vorba de un vas fragmentar de forma unui corn de bovideu (rhyton).

Vasul expus se afla într-un complex (groapă) împreună cu alte fragmente ceramice ce datează din perioada timpurie a epocii bronzului. Partea terminală lipseşte din vechime. Există posibilitatea ca aceasta să fi avut o formă simplă, conică, uşor curbată sau să reprezinte capul unui animal. Are o culoare cenuşie, cu nuanţe maroniu-gălbui. Sub buză are o toartă de mici dimensiuni, ce se continuă înspre vârful vasului cu un brâu în relief decorat cu crestături oblice, succesive. Pasta din care este confecţionat este fină, cu nisip în compoziţie. Suprafaţa interioară este netezită, iar cea exterioară este lustruită şi prezintă mici striaţii rezultate din apăsarea degetelor în pasta moale a vasului. Acestea imită posibil suprafaţa cornului sau modelul în metal al recipientului.

Rhyton-ul este un vas din ceramică sau metal, de formă conică, de cele mai multe ori cu vârful curbat. A fost folosit în antichitate în actele religioase (libaţii). Denumirea provine de la termenul antic grecesc rhein (a curge).

Dacă în preistorie un astfel de vas avea aspectul unui corn de bovideu, mai târziu partea sa inferioară a fost împodobită cu o protomă ce reprezenta un animal sau mai bine spus jumătate de animal. Primele apariţii datează din neolitic. Pe teritoriul României au fost descoperite în culturile Cucuteni şi Gumelniţa. În epoca bronzului sunt întâlnite frecvent în culturile egeice minoică şi miceniană. Sunt celebre protomele vaselor rhyton descoperite în mormintele de la Micene sau reprezentarea purtătorului de rhyton din fresca Procesiunii din palatul de la Knossos.

Popoarele iraniene sunt considerate a fi creatoarele rhytonului clasic cu protome animaliere. Un astfel de vas avea două orificii, unul larg prin care se turna lichidul şi unul îngust, prin care se bea şi care putea fi ţinut astupat cu degetul. Apogeul acestor rhyta poate fi identificat în perioada ahemenidă a Imperiului Persan. Grecii au împrumutat şi ei, după întâlnirea cu civilizaţia şi cultura persană, acest tip ceremonial de vase. În secolele V-III chiar le produceau la comandă pentru lumea tracă, lucrând după gustul basileilor locali. Romanii le-au adoptat, se pare, tot de la greci, câteva fiind descoperite chiar la Pompei. Dar, pe teritoriul de azi al Italiei, cele mai vechi sunt de provenienţă etruscă. 

Rhyta au fost descoperite din Peninsula Italică până în Tibet şi din Caucaz până în nord-estul Africii.